A mai rămas caruselul din mijlocul
parcului de distracții
pe care-l frecventam în copilărie...
Acum e un carusel defect, anchilozat,
ca zâmbetele noastre,
care sunt mai mult grimase.

Parcă aud chiotele inocenței, ca un ecou vernal
peste timp,
Efervescența râsetelor amestecate în
nemărginirea clipelor,
Tropotele pașilor în nerăbdarea
chemărilor de vrajă...

Albastrul cerului și verdele ierbii,
care ființau în noi
și noi ființam în ele...