în orice femeie trăiesc două suflete, siameze,
unul veșnic nefericit, unul veșnic îndrăgostit,
împart aceeași inimă,aceleași artere, dar fiecare
își poartă feromonul secret în piept, ca pe un trofeu
câștigat într-o luptă în care, ca să învingi,
trebuie să jertfești ceva drag

o femeie nefericită își poartă parfumul ascuns
între pleoape, în irișii care au uitat să se mai dilate,
sub ridurile care-i amintesc în oglindă
toate toamnele care-au mirosit fără rost
a nuci, a coarnă, a dor de tine,
de viața pe care a trăit-o amar, întinzând mâinile,
cerșind ce niciodată nu va putea avea

o femeie îndrăgostită își are parfumul ei drag
acuns la încheietura mâinii stângi,
acolo unde efemeridele se poartă doar legate în lanțuri
de pulsul devenit brusc o bătaie de tobe
la fiecare amintire a surâsului tău se naște o cale spre iad,
însă un drum care nu duce spre tine,
nu duce nicăieri