mi-a spus ,,bună-dimineața''
în anii mei romantici
dar ziua nu începuse bine
se strâmbase poetul la ea

făcea apelul de dimineață
după o beție cumpărată la litru
nu i-am răspuns decât
să-mi lase zilele nescrise
la apel nu răspund

în serile când negrul din cerul gurii
nu mă lasă să dau seara bună
așez luna pe alfabet
mi s-au albăstrit unghiile de cerneala
care se scurge din cer
timpul sâsâie ca un șarpe agățat de sternul meu


saliva secundelor îmi unge
memoria de scurtă durată
din torace ziua eclipsează fanta destinului
scriitorii scuipă o zi bună
printre dinți
ziua / diorama perfectă/ mușcă din cel care
scrie până la os