De trei ani poarta-i descuiată
Și nu-i panopticul pustiu -
În gloată hâdă, deșănțată.
Grăbim... Ne-așteaptă ea-n sicriu.

Nu pare vie și nici moartă
Sub geamul raclei ei de preÈ›.
Mulțimea beată și deșartă
Rostește vorbe de dezmăț.

Întinsă-i leneșă pe spate -
Să uiți pe veci, s-adormi așa...
În pieptul ei un șarpe, poate,
Își lapădă otrava sa...

Chiar eu, nemernic de ocară,
Cu ochi, încercănați măsor
Frumosu-i chip regesc de ceară
Întins în văzul tuturor...

Toți te privesc, ce-ți pasă ție...
Căci de n-ar fi sicriul gol
Te-aÈ™ auzi cum cu trufie
Rostești cu glasul tău domol :

-Cădelnițați-mi. Racla plină
De flori să-mi fie, că-n trecut
Eu în Egipt am fost regină -
Acum sunt pulbere și lut.

-Regină ! M-ai vrăjit și moartă !
Rob prin Egipt m-am vânturat,
Dar azi mi-e sorocit de soartă
Să fiu poet și împărat !

Din raclă nu simți că Rusia
Ca Roma-n slăvi te-nalță-acum ?
Că eu și Cezar pe vecie
Egali suntem pe-al sorții drum ?

Am amuțit. Privesc. Tăcere.
Doar pieptu-i freamătă ușor
Sub valul alb - aud stinghere
Cuvinte care-mi vin în zbor :

Stârneam furtuni în lumea toată,
Azi măreția mi-o-ncunun
Cu hohote de târfă beată
Și lacrimi de poet nebun.

16 decembrie 1907

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956