nu pot să merg
zborul nu-mi aparține
rănit mă prăbușesc
cuvintele îmi par ferestre-nchise

scrie pe ușă silence
plâng
și ochii inimii mă dor

nu pot să dorm
mai rătăcești prin mine
ca un tsunami într-un pahar cu grog
în noaptea mea de foc
ești răcoarea valului albastru

nu pot reclădi
trenurile pierdute-n fiecare gară
nectarul caiselor date-n pârg
la intersecția buzelor tale
marcate de trecerea stelelor căzătoare

tac și strâng în palme visul
în care ești numai a mea