Doamne
e luna acoperită de gânduri
întunericul alb cu mască de pisică
îl acompaniază pe giovanni marradi

eu
lipită de umbră dau ceasul invers
un secol doar - viața este o boală scurtă
iar tu ești domnul acela care tușește un an
când cerul arde

dorm într-un fotoliu pe stradă
jumătate copac chircit
jumătate icoană
nu de om - câteodată mă înșel
de fluture
vaccinat împotriva îngerilor

scriu cu sunetul de lângă mine
nu-mi pipăi acest poem - sunt stingheră la flatări
dă-mi doar masca de pisică
a nopții tale
și crede în promisiunea mea de hoț
că la sfârșit
câștigă numai răii

hm… papagalii îmbrăcați îl imită pe marradi
iar eu
din camera obscură
în alb și negru
învăț oamenii buni
să ierte greu…

de ce doamne

din umbră în umbră îmi cade capul
și ochii mi-i lipesc de talpă?
leagă-mă cu ghimpi
în această lume simplă
să fiu mereu
aceeași
și-n semnul meu
de carte…

București - 1 noiembrie 2015