Cunosc o frică
a schimbării hainelor,
a schimbării drumurilor,
o frică a găsirii rădăcinilor în crengi,
și o mare lăcomie de naștere
în cântecul păsărilor muribunde.

Azi noapte mi-am simțit trupul
în durerile pândei
așteptând între gălbenuș și cărbune
să se-aprindă o lanternă,
să văd mingile planetelor
încurcate în plasele mele
de nervi și de sânge.

Cu o mână
făceam semne chinezești
schimbând șarpele-n om
și omu-n copac,
cu cealaltă
mă-nchinam, mă-nchinam.

Pământul sub mine știa,
și șarpele,
și pasărea care cânta,
i-am tăiat capul în zori cu foarfeca
și-am cântat mai departe pentru ea.

Volumul VINA NU E A MEA (1968)