agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ À l’ombre du Mont Saint-Hilaire ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-01-03 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
să ne iertăm sau nu tații?
și când pot fi ei iertați, în moartea lor sau în viață? ce se întâmplă dacă și noi, copiii taților noștri, devenim asemenea lor? copil fiind uram ceea ce deja mi se întâmpla și mă uscam pe interior, scorburos, de parcă o lumină rea mă sfredelea din cap până în picioare ce este mai trist este că nici nu bănuiam că am să devin ca el, de parca cineva semănase în bărbații neamului meu, neputința de-aș vedea fiii, fiicele cum cresc, cum se înalță la soare sau cum devin și ei părinți... îi privim pe furiș pe copii să nu ne simtă cum le cerșim un semn sau ne înfășurăm sufletele cu câte o amintire cu ei și ne închidem în noi ca într-un mormânt. îmbătrânim urât și nici măcar nu ne dăm seama de ce... eu mi-am iubit tatăl aproape că nu l-am urât l-am și iertat, dar nu știu cum, așa s-a întâmplat, nu am fost lângă el când s-a dus în pământ, singur și năuc ca un cuc blestemat
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité