Bate vântul. Ceru-i sur,
Un cearceaf fără cusur!
Ghem roșcat pe ram golaș,
Se retrase ca un laÈ™,
În căsuța tainică,
Căci iarna e darnică.
Răsturnase pe pământ,
Fulgi prin strunele de vânt.

Bate vântul. În văzduh,
Plutind ca un mistic duh,
Corbul pare rătăcit.
Cu trupșoru-i mic, răcit,
Fără țintă prin vâltoare,
Ar merge la cuib. Cum oare?
Zborul său cam îndărăt,
I-a oprit zelul pe-un ciot.

Bate vântul. Las' să bată!
Mi-a adus nămeți la poartă,
Colo, peste râu, ghețuș,
Sus, pe deal, un derdeluÈ™.
Eu clădesc oameni în curte,
Albi și netezi, fără cute,
Unind mingile de nea...
Bate vântu-n iarna mea!