ninge viscolit ca o mânie criminală
cu fiecare rafală am sentimentul ciudat
că afară-n ferești bate gândul meu cald
plecat către tine în toamnă
neprimit alungat acum înghețat
vrea să se-ntoarcă la mine

deschid geamul intră dârdâie tot
nu-i zic nimic mă fac că nu-l văd
eu îi spusesem că-i un demers fără sens
el nu că am dreptul să sper...

e-al meu până la urmă din milă
îl întreb afară e ger
dă din cap gheața crapă cade
peste tot văd pe el vânătăi...

ce rost să-l mai cert
hai mă să bem o cană de vin fiert
cu scorțișoară...