uf tinerețe
iar arunci cu geloziile tale
neroade
în acest anotimp
ca și cum ai fi posedată
de braconieri ahtiați după timp
cu tot dinadinsul
ții să-mi dilați plămânii
nici nu observi că deja
mi-au rupt decolteul
iar inima mi-a rămas ruginită
la vedere
până și arterele s-au umflat
de dor de viață
îngroșându-mi sângele
cu amintiri
cât ești de nesăbuită
mărșăluindu-mi gândurile
închipuindu-ți că mai poți întoarce
vântul acela deșănțat
să sufle prin timp schimbându-i direcția
ia-ți te rog picioarele la spinare
du-te pe alte meleaguri
aici somnul este adânc
iar trupul nu mai poate umbla
ca somnambulul
pe câmpiile elizee


17 octombrie 2015