Înșelat de viețuire și de sânii ei obraznici,
Cauți să găsești în tine tot curajul unor paznici,
Care nu alungă plânsul, risipit tăcut în gânduri,
De priviri răscolitoare aruncate rânduri-rânduri.

Greutatea unei clipe te apasă repetabil
Când vezi bătrânețea hâdă cu-apetitul ei contabil
Cum pătrunde charismatic în ce-a fost avântul lumii
Precum damful amăgirii printre lacrimile glumii.

Și-uite-așa se sparg în tine stropi de oboseli precare,
Ca blesteme siluite de acei cu gura mare,
Aruncându-te uitării să te ronțăie statornic
Precum roțile flămânde dintr-un pântec de ceasornic.