ar fi bine să lăsați bălăngăneala asta imposibilă
de-a lungul și de-a latul istoriei
ce dracu nu ați mai jucat lapte gros niciodată?
săriți cât mai aproape de veriga slabă
puneți presiune pe poeți
nu-i mai lăsați să umble singuri ziua
dați-le câte o muză sub acoperire
să le știe sărutul
să le măsoare visele dimineața
altfel să nu vă mirați că vor ieși din transă
și vor mai face o revoluție

democrația nu e niciodată scuzabilă
cum să vă fac să nu vă mai cereți inutil scuze
loviți cu realitatea crudă în fiecare vis
impozitați infinit tăcerile poeților
ele nu fac altceva decât să caute un dictator
acel gen de tiran al bunului simÈ›
al frumosului
al iubirii

într-un fel tovarăși
poeții ăștia îl vor crede pe un viitor messia
tot așa cum l-au ridicat la cer pe isus
îi vor trage cuiele din răstignirea oficială
i se vor închina în șoaptă
ca unei flori albe
așa că nu-i mai lăsați să umble ziua pe stradă
nu mai asfaltați piețele
că de acolo se adresează mașinilor din trafic
cheamă taximetrele la măsurat
propun autobuzele la votul universal
și nestingheriți de gloanțe
vor muri fericiți
pentru libertate

libertatea aceea pe care ar fi bine
să nu o mai lăsați alături de ei pe stradă

alo tovarăși
să nu vă pună dracu să-i lăsați să cânte
că ei nu știu decât deșteaptă-te omule