Am luat o lingură de speranță
de două ori pe zi
-Tratament pentru insipidele
și incolorele mele răbufniri de viață.
Timpul nu îl mai măsor cu ceasul
ci cu cronometrul ,
pentru că fugim mereu ,
fără speranță.
Uneori nici nu știm
ce am vrea să găsim
la sfârșitul acestui cros general,
Inuman.....
Cu fețele livide cerem din când în când APÃ,
să supraviețuim
și iată!
Nu ne mai ating harfele zeilor,
Zborurile fluturilor albi,
Lacrimile soarelui,
tropăiturile cailor codalbi.

Am încetat să simțim...
Într-o agonie perpetuă
Noi...MURIM!