la carnaval

mă pregătisem cu mai multe costume
și mă întrebam
pe care să-l iau mai întâi
să nu mă recunoști în mulțime
să mă cauți până la miezul nopții și după
până când voi fi voit eu să-ți opresc rătăcirile dupa mine

deocamdată
te caut tot dând tururi saloanelor
făcând reverențe și schimbând plecăciuni
cu măști de nerecunoscut
pe care e bine să le saluți
cât de mult îți permite coloana

nu credeam că o să te pierd
că nu o să-ți recunosc costumul
pe care trebuia să-l ghicesc

mai grav că de o oră o penelopă
mă urmărește cu ochiade focoase
ca artificiile de crăciun
de ce îi spun penelopă?
are o togă ce-o-nvăluie de trei ori
o mască etanșă ca de mumie egipteană
nu se oprește din plimbarea ei ca o alunecare peste covoare
o salută măști peste măști,
incredibil de mulți și de multe
o salută
le răspunde invariabil și uimitor
le dă scoțând din poșetă
câte un fluture de mătase
crezusem că sunt vii
până când am călcat peste unul scăpat de himeră
l-am acoperit repede cu talpa cizmelor mele de luptă
recuperându-l pentru unul din buzunarele mele
în timp ce înghenuncheasem umil
în fața unui perete cu robinet de apa potabilă
care mi-a mărit parcă setea

ea apare mereu și mereu după mine
oriunde încerc să mă-ascund, în orice firidă în orice salon
ale acestui palat în care te-am pierdut
și nu prind ocazia strecurării furișe la garderobă
să-mi iau alt costum care să mă scape de ea
este o urmărire care mă face să cred
că este întreținută și de mine
în loc să mă tot preling a fugă
ar trebui să mă-ntorc brusc
și să . . .

- eram sigură că o să mă recunoști !