am ieșit cu prilejul zilei
să-mi cumpăr un lucru nou
bunăoară un pachet cu țigări
în ascensor erau pene pe jos
de pasăre înger?

l-am aflat în mijlocul ploii
muta pietricele
dintr-un buzunar în celălalt
nu-i mai ieșeau la număr
și se învârtea în loc căutându-le
cu privirea mohorâtă

trecătorii îl ocoleau
arăta de parcă atunci
în chiar clipa aceea
își construia propriul univers
nu nu-l puteai deranja

de ce stai în ploaie
ca s-o opresc
de ce vrei să o oprești
e prea multă și bate la ochi
mi-a răspuns în doi peri

turna cu găleata
și nu ne-am mai recunoscut pașii
atunci s-a deschis o umbrelă
peste umărul lui

era ca și cum ar fi învelit
un strigăt cu tăcere
ca și cum ar fi înăbușit un plâns