agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-15 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
țara mea sunt chiar eu cu degetele mele prinse la ușă cu sânii mei plini de furie
cu genele mele de asfalt fierbinte sunt patria mea isterică dorm în acordeonul acesta ca într-un pian uriaș doar că în fiecare noapte e câte o sărbătoare care ține până în zori. sunt prea multe nunți și botezuri. prea sunt multe parastasurile în țara asta cu falangele frânte care sunt eu cea de toate zilele. tot prin mine trec drumurile ca niște vise umede pe care soarta derapează în mersul ei ebrios am undeva un sens unic ca o supapă de siguranță. am undeva o bornă mică să-mi arate cât mai are lumea de mers pe jos. depărtarea se termină repede în stânca temporalului meu. glontele acesta de aur e dintr-un război imposibil, stă scris în cărțile de istorie cu litere Mari ca să vadă bine toți viitorii lucrători cu ora. eu sunt țara mea și a celor care mai visează încă să cânte la pian în noaptea asta.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité