am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desființa
orice urmă
durerea triumfa
bucăți decer cădeau peste timp
în așteptarea mea zădarnică
s-a așternut frigul
doar ea duhnind a glorie
își făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik

nimic nu mai doare

oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvonește că se dă de pomană
o gânganie mi se așază pe nas
țipătul ar suna a disperare
dar tac
ceva mai încolo o mamă
alăptează un copil
printre lacrimi parcă vorbește cu Dumnezeu

captiv între noapte și zi silabesesc
sunt viu

dar știu că și fericirea doare...