În noaptea-n care se cerne întunericul ca nisipul
ne vom simți eliberati,
să odihnim în lut o veșnicie
fără să fim obositi.

Anotimpurile sunt zile
de adumbrit trupul,
pânze de mătase-n culori
acoperă orizontul spre care ne îndreptăm,
rămâne târziul în așteptare.

Vârsta ar putea deveni biblică.

Oamenii nu vor sfârși în iad ori în rai
pe care le știu de pe pământ
ci-și vor curăța sufletul
de putreziciunea răului
ce strică și resul ca merele.

În inima roșie a lemnului verde
pulsează sânge,
roata lumii calcă pe absențe
care așteaptă după colțuri,
să nu te rătăcești prin neant.