Te-aștept în vis, dar trenul tău de noapte
Întârzie, un pasager nebun
A tras semnalul, în vagonul șapte,
Că-n tabacheră nu avea tutun.

Ești prea departe, halta mea e goală,
Nu s-a schimbat demult niciun macaz,
Am febră, delirez, să fie boală
Că mă gândesc la rochia turcoaz?

Și dacă știi, nu-mi spui, nu cred că-ți pasă
Că noaptea-i rece și peronul lung,
Să mă-ncălzesc mi-ar trebui o Grasă
Doar de Cotnari, tristețea să-mi alung.

Renunț la votcă, la rachiu și bere,
Se-anunță iar c-a deraiat un tren,
Dar fă-mi măcar o ultimă plăcere,
Iubește-mă turcoaz, într-un catren.