abia au adormit insomniile
legănate de molaticele unduiri ale sufletului meu hoinar
atât de tandru risipit în ceață
apatică veghe
acoperită de pâcla roiurilor de fluturi de mătase

doar aici
nopțile se despică deasupra oceanului
la fel de nemărginit
ca fiecare val rătăcit în refrenul ghirlandelor trandafirii
ale sirenelor învelite în ploaie
ca o dulce chemare

doar aici
lumina din far se ascunde vederii un timp
ține ritmul, se sparge, se-ndoaie
târăște fiecare cuvânt
ca într-o povestire în braille
iradiind gesticulația zborului aproape perfect
peste pleoape, peste întinderi
peste destinul planetelor moarte

e un pic prea târziu
adun de pe jos cuvinte rămase
ochiul tău de mărgean răscumpărat la fântâna dorințelor
haina purtată pe umerii goi
ciutura de miere răsturnată

va trebui să învățăm semnele trunchilor de copaci
obsesia pentru sentimentele de înaltă profunzime
cântecul lebedelor lovite de coastă

doar aici
pescărușii ne mai pot atinge în treacăt pletele umede
pictograme pe un cer răscolit de furtuna din noi
reveria luminii pe banchizele arse – A.M.