te caut suflete ascuns pe o plajă străină
cu buna știință a mersului prăbușit în bătrânii cireși
varietăți ce levitează discret pe o iarnă concretă
îți scriu cu o ploaie de măști meteorice
în spiritul sacru al frunzelor moarte
prăbușite în inima orașului acoperit de al șaptelea cer
al ceainicului ce se vrea dintr-odată oracol

spune-mi traseul spre o nouă ordine a lumii
spune-mi ce se ascunde-napoia ochilor, planetelor
păsărilor, florilor căzute, nemișcătorilor copaci
luminilor vagi acoperite de-un cântec la o fereastră comună
orașul de lut e atât de aproape
încât străzile nu mai încap în primăvară
ar trebui să eliberez o parte din mine în centrul taifunului
smuls de la gura inimii calde
va trebui să-mi întorc murmurul propriilor oase
spre înverșunații salcâmi
aidoma remontului nemișcat al universului tainic
asemenea vântului blând
vibrând din partea ostenită a pământului

totul e simplu oameni de lut
în patru izgonirea devenea un simulacru