timpul și-a tras obloanele
trecutul este al altcuiva
prezentul aduce a foaie albă
eterna patologie a uitucului fără complexe și
deși peștii mor înăbușiți în nămolul fierbinte
mâinile ne îngheață
pe pistoale
în vecinătatea tâmplei
respirăm oxigenul de baltă al supraviețuitorului mediocru
sictiriți ne abținem de la viață
nici nu murim
niște caraghioși
absolut nicio tragedie