poate numai nouă dor
aici
pârga strugurilor deșteaptă Amintirea
cândva
Bunica aducea-n poală ciorchini uriași
venea venea venea
pământul ridica rotocoale de lumină
prin pojghițe aripi trandafirii
o lună de zăpadă ascunsă în soarele lor

am privit am atins am mirosit...

via creștea în răcoare de nuci
la câțiva milimetri distanță de ceruri


***

toamna se mută pe fotolii din odaie
prinde odată cu mine
cuvinte-obosite
crâmpeie de sensuri
răsuflarea-ngustată a unui timp
melancolia amestecă roșu cu-albastru
violetul amurgului pe damascuri de perne
frunze urme călimări silabe nesilabisite
o fereastră rămasă deschisă
câinele (cui?) vorbește în somn
ielele nu au sosit încă
el și ea
el fără ea
toți
nimeni
fiecare altundeva

îmi țin pulsul în palmă