Noaptea lui nu avea somnul întreg
se consuma-n iubiri pasagere,
avea smalțul gros de întuneric sticlos
și pe arcade sprâncene de scrum,
privea de dincolo prin geam
pe catifea pulpe bogate.

În lumea ei se înălța ca o fațadă
uitând să șteargă colbul,
îndulcindu-se cu fructele altor nopți
rupte de nesomn.

Se înstrăina în imperiul mierii,
să capete o altă amprentă umbroasă,
încerca să deschidă sipetul
unde-l aștepta brățara fermecată
învelită în pânză argintată de in.

Cu neliniștea vindecată de fantome
ce o dădea și la alții,
neted se dezlega de păcate
ca o panglică de stele.