eu mă topesc sub mâinile tale
devin râu învolburat în care ne aruncăm inimile
sperând că vor supraviețui acestei iubiri sinucigașe
e singura dorință care ne mai leagă
unul de altul

tu îngheți sub mâinile mele
devii un sloi care arde cu o flacără albă
toate punțile peste care sufletele noastre oarbe
pășesc stinghere pe vârfuri
unul în celălalt

fără cenusă nu există morminte
fără morminte nu există moarte
fără moarte nu există uitare
fără uitare iubirea e infinită

dar dacă printr-o ironie a sorții
pielea și ochii tăi nu m-ar recunoaște
în altă viață
m-ai putea iubi iar??