mă chinuie obsesia morții
trăiesc cu ea în simbioză
îmbătrânesc în planurile sorții
treptat m-asediază o nevroză.

moartea e eternă eu sunt efemeră
des mă epuizez în lucruri abstracte
aprind iar lumina de pe etajeră
soarta și mintea sunt intacte.

caut ascensiunea întrun vis
un triumf să pot să ating
spiritul meu spre cer e deschis
spre stelele ce nu se sting.

mi-e teamă și de-al nopții abis
prea multe fericiri în lume se frâng.