Trăiesc o lume ce-organizează haos
În care răul este luat de bun,
Și n-ai deloc repaos. Te liniștești pe fugă,
Nu te mai regăsești în naos.

Încerc să îmi pun barca
Pe-a valului motor,
Căci vâslele nu mă împing,
Sunt pline de nămol.

Cu suflet plin și gol Pășesc pe coridor
Plin de acuze, dar recunoscător. Cerul se-ntunecă ușor
Barca mă scoate în decor
Mă simt în siguranță...ca un cascador.