nu ținta, structura verticală a anului bisect
cu baza ombilicală atârnată-n origini
nu vasul, mulajul anatomic de gips
ce-și scutură dulcele damf al exilului
de-a lungul acestor linii, profunzimi...
profunzimi către înalt
primul principiu alchimic
monologul inventat ca o respirație simplă
o roată transparentă a spiritului tău
prea artistic.

abia te simt îmbrățisând chemarea
ori freamătul oricărui obiect pământesc
măsurat în albastrul promis 
crusta adăpostului nostru hipnotic.
"trebuie să rămâi " - am spus
"trebuie să retrăim rătăcirea aceea
printre obstacole fără sens..."
dar tu te schimbi
te preschimbi neîncetat la miezul nopții
ca să justifici minunata aventură
a metalelor cosmice.

nu spui nimic
eu generez sentimentele vii.