Dragostea mea s-a urcat
eu nu aveam aripi,
am încercat să zbor,
dar am căzut la pământ.

Te aștept la râul păsărilor de apă
cu sufletul în cuibarul din arini,
să te văd cum treci vadul
spre sat
și timpul s-a oprit în loc
agățat de o margine de cer.

Tu nu mai vii
eu nu mai sunt,
singură,
doar toamna mai trece pe cărare.