Glossă

Credeam, și eu, că veșnic voi fi,
de toate-o să am, pe toți îi voi iubi,
dar și voi munci, voi avea, voi trăi.
Trăiesc astăzi doar cu-n balsam,
știu chiar destule, am iubire de neam,
muncesc foarte mult, însă totul nu am.
Am trăit, totuși, deși bani n-am avut,
am trudit, deși carte-am știut,
am suferit, de mă mir că mai sunt.

Venind către viață din vremuri adânci,
din moși și strămoși, străbunici și bunici,
visând la zâne și feți frumoși,
având, înaintași, părinți inimoși,
prin negura timpului,
prin volbura vântului,
trăind zgomotos, în dorința de-a fi,
petrecând bucuros, zi de zi, zi de zi,
credeam, și eu, că veșnic voi fi!...

ÃŽnsă, numai trecutu’ nu-i de ajuns,
mulți răsărit-au și toți au apus,
trecându-le viața fără de rost,
orice-au făcut și oriunde au fost,
multora le-a fost dificil ca să știe,
să învețe, să facă chiar totu-n iubire,
țintind, totuși, s-ajungă la fericire.
Ca om, o să-nvăț tot ce se poate ști,
de toate-o să am, pe toți îi voi iubi.

Dar, nu ești singur pe lumea asta,
ai soacră, ai copii, ai și nevasta,
ce îți vor cere câte-n stele și-n lună,
pentru a lor viață, o viată mai bună.
Ca să mă pun bine cu Domnul,
în casă, grădină, în toate, ca omul
și ca să am de toate, mii și mii,
ei bine, mereu voi citi, voi gândi,
dar și voi munci, voi avea, voi trăi.

În vârtejul vieții, dacă încă ești,
timp n-ai deloc, pentru povești,
pentru plăceri și baliverne,
nu mai petreci pe la taverne....
Vai și de tine și de viața ta,
tu crezi că-ți este bine-așa?...
Tot timpu’ acasă, făr-nici un haram,
doar ceai, cu pâine si cu salam,
trăiesc astăzi doar cu-n balsam!...

Chiar nu mai știe lumea ce faci,
toți pot să creadă că te prefaci,
poate ți-a pus sechestru nevasta,
sau i-ai spus adio la viața asta!
Ce va fi oare de capul tău,
îl ai pe umeri, ți l-a luat Dumnezeu?
Studiez, scriu într-una, un amalgam,
știința este, de acum, tot ce am,
știu chiar destule, am iubire de neam.

Poate, mai bine, făcând altceva,
viața și soarta ți se vor schimba?
Există pe lume idei si proiecte,
mulțimi de programe concrete,
multe din ele, foarte deștepte!...
Le-am încercat pe toate-n zadar,
ba chiar am luat-o ca la abecedar
și-am găsit doar un tip de program:
muncesc foarte mult, însă totul nu am.

Poate, ești tu mai ghinionist,
poate, nu trebuie să fii așa trist,
toate-or să vină la timpul lor,
ba unul, ba altul, ia-o încetișor,
exista exemple, chiar foarte multe,
doar pentru cine vrea să le asculte.
M-am gândit și iar m-am gândit,
rezultatul nu prea m-a satisfăcut,
am trăit, totuși, deși bani n-am avut.

Din viață, poți multe să iei,
știință, filozofie, artă, câte vrei,
toate crează niște mici Dumnezei,
iubirea te așteaptă în mrejele ei,
toate îți sunt cu brațele deschise,
ducându-te într-o lume de vise.
Așa e, de-acum înțeleg, în sfârșit,
faptul că eu sunt un om împlinit:
am trudit, deși carte-am știut.

Toate-n viață au și-un trecut,
nu pentru toți la fel de plăcut,
unii, poate, au avut rezultat,
pe alții, valurile vieții i-au luat.
Pot spune, la final, neîndoit
fără de teama de a fi greșit:
m-am născut, am crescut,
am citit, am muncit, am trăit,
am suferit, de mă mir că mai sunt.

Am suferit de mă mir că mai sunt,
am trudit, deși carte-am știut,
am trăit, totuși, deși bani n-am avut.
Muncesc foarte mult, însă totul nu am,
știu chiar destule, am iubire de neam.
Trăiesc astăzi doar cu-n balsam,
dar și voi munci, voi avea, voi trăi,
de toate-o să am, pe toți îi voi iubi.
Credeam, și eu, că veșnic voi fi!...