a curs și roua-n dimineții vene,
deschisă-i floarea-n raza ce o spală,
din ea parfumul se înalță-n fală
iar tu șoptești, frumoasă-n dulce lene.

mă-ntreb, ești vis, aievea ești, reală...
când duci pe ochi surâsuri calzi, viclene
în mine veșnicia e-n refrene
sub valuri tumultoase de cerneală.

să fierb un gând am pus la foc Ibricul
ci rațiunea mea, halal!, te-amuză...
tu ești murdară de etern pe buză
și spre a ști visarea ți-e vehicul.

dar nu mă las cuprins de greu marasm...
sortirea mea cu tine e fantasm.