Când prea ușor, azi, te întinzi pe spate,
Când în simțiri devii tot mai ușoară,
Când unii te mai cumpără în rate,
Mie ce-mi vinzi, stimată domnișoară?

Când tineri încă te mai vor mireasă,
Când ai în fiecare ceas un mire,
Și când te dai pentru un bon de masă,
Să nu te miri când mirii-or să se mire!

Când nu mai ști plăcerea ce hram poartă,
Când timpul peste chipul tău se lasă,
Când o să-mi bați într-un târziu la poartă,
Să nu te miri că nu voi fi acasă!

Să nu te miri că eu voi fi mirat:
Cum am putut iubi, cum am uitat!