sunt ruptă
între ieri și mâine
carnea mi-e sfârtecată
până la os
de tăișul zilei care
nu mai așteaptă apusul
să mă devoreze
am înghețat
cu sufletul la gură
lăsându-mi trupul fără rost
să atârne inutil
de mintea mea clară
ca un pahar de cristal
gata să se facă țăndări
sub greutatea gândurilor