se depărtau secundele de clipă
când te-am văzut, aceea-n nemișcare...
coagulând la cerul meu urcare
mi-e-n chinuri frumusețea ta aripă.

iar ochii mei răniți n-au vindecare
nici cu încetul, nici cu-a vorbei pripă...
dumnezeirea care se-nfiripă
e în a ta firească-adjudecare.

de fur un ceas cu tine, pe ascuns
de timpul ce ne dușmănește-n van
de colosală slavă-s bețivan
și parcă rigă peste rai sunt uns.

din carnea dulce de visări ești os...
atât! mai multe spuse-s de prisos.