O ultimă tăcere dintr-un șir
Se-ntoarce în boboc și prin tulpină
Coboară-n curgeri grele până-n tină,
Să fie luminării fir de ir.

La ascultare te supui și taci,
Asculți lumina cum scâncește, albă,
În sângele-obosit și-ți faci o salbă
Din clești de raci și din boboci de maci.

Dresezi secunde și miros de tei
Îl dai răsplată când se-opresc din fugă,
Îngenunchezi cu ele și în rugă
Înșiri meatanii pentru ochii ei.

În bănci de vise , credite deschizi,
Când băncile, în șir, intră în crize,
Așezi discret cuvintele în frize,
Cerșind un smoc de pene de la cizi...

Apoi îi taci pe toți într-un altar
Și ochii-ți tac și mâinile-n tăcere
Se-așează-n flori, diseminate-n miere
Și învierea o aștepți , ca dar.