suflu aer rece pe pielea verii,
îi pun un cub de gheață în buric,
o răstorn în iarbă și flori,
o răstignesc, o fac
sclava mea.

mă roagă, îmi cere, mă imploră
să-i dezleg mâinile fierbinți,
mă atinge, mă ia
undeva departe -
mă răstoarnă
în nisip, în apa mării.

o înlănțui cu picioarele, cu mâinile, cu inima,
ne aprindem în noapte, ne hrănim cu luna,
dragoste din dragoste;
în zori, sorbim din pahare înalte
soare și briză.

fața ei se face albă, focul se stinge.
strâng așternuturile, iarba, nisipul,
închid fereastra dinspre mare, șterg dealul
cu sânziene.

pornesc cu pași siguri.