fă-mi o altă mare
cu pescăruși suportabili care
să nu-și mai țipe foamea nici numele
vocația de prădător
să nu mai stârnească morțile
fă-mi un deal înalt să prind
rândunicile înainte de serile în care
resemnați oamenii îngenunchează
pe trunchiuri căzute și-și pierd privirile
miroase amar
a salcie cu ploaie
e umbra aceea care se pune zid
timpul pe care oricât ai vrea
n-ai cum să-l apuci
dă cu tine
vezi tu
clipa asta în care îți vorbesc aproape de tot când
înfometați și răi pescărușii mării aceleia
îmi acoperă ochii și-
-mi păcălesc simțurile
clipa asta nu există și totuși
aș vrea să-i accept
să le desenez
altă zi
alt nume
altă mare
undeva deasupra cerului în care
se ascund rândunicile înainte de
a-și coborî zborul
lângă tălpile noastre
adâncite și singure