agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-09 | [This text should be read in romana] |
fuga e rușinoasă dar mă scapă de unele consecințe
de mic tot alerg mă ascund după fiecare colț de bloc din pricina umbrelor nu am timp să respir aud voci care țipă la mine când cad în genunchi îmi fac cruce cu limba mă ridic și alerg mai departe am răni de copil care nu se mai vindecă am închipuiri care mă sperie am jurăminți pe care trebuie să le duc pân' la capăt mi-e frică de crengile care îmi bat noaptea în geam de umbrele care mă tot bântuie în somn am monștri care nu îmi dau pace și cu care mă lupt atâta zgomot îmi curge în vene inima e un ciocan care bate nopțile sunt nicovale care zbiară întruna nu am puterea să le opresc nici timpul n-ar putea face asta privește-mă tată acum sunt omul matur pe care ai vrut să îl vezi și atunci de ce fug am fricile mele am fantome care mă agasează am curve în sânge ar fi trebuit să îmi spui cum pot să mă vindec de ce ai tăcut atunci când aveam mai mare nevoie de tine mi-ai spus atâtea povești m-ai trimis la plimbare să văd însă despre rănile mele nu mi-ai spus niciodată nimic dar ce vină am eu mi-ai spus să nu beau dar eu am băut mi-ai spus să am grijă de mine dar eu pierdeam nopțile când mi-ai spus să-mi fac ordine în viață din orgoliu nu te-am ascultat am iubit asta am făcut aveam o obsesie să dorm cu capul pe țâțele acelor femei să le simt transpirația să le aud cum plâng cum gem de plăcere chiar eu le rugam să o facă mai tare să urle căci urletul lor mă hrăneau simțeam o poftă atroce să ofer dragoste sexul era dor un pretext de a strânge o femeie în brațe și acum privește-mă cum alerg noaptea pe străzi admiră-mi rănile care put am ajuns la capătul podului rânjind nopții cu ochii ațintiți către mare fără ca măcar să mai am vreun pic de poftă de mine nu-i nimic extraordinar în asta/ nu asta am vrut dar ce vină am eu atâta timp cât sângele îmi mai curge prin vene atâta timp cât încă mă trezesc dimineața cu pofta aia nebună de a mai bea o cafea
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy