prin munți mirific păsări te acuză
de lipsa ta de zbor de nalt ce-s brazii
eternității fructul ploii azi i-i
de vină-atârni precum sărut de buză.

iar Dumnezeu în vise face razii
căci gândul fără faptă nu te scuză
nimicnicia de-ți e călăuză,
peniței vorba fără miez necaz i-i.

găsești în rosturi minții alinare
de vei opri a ta grăbire-n van
mereu, mereu cu moartea în spinare.

iar cerul, ce-i al codrului tavan
rostirea timpului alene are
de lacrimă de înger bețivan.