Mă-ntorc în bucuria-n care am crescut
ca o primăvară după iarna lungă
și zilele se deschid într-o carte albă
în care-mi voi desena gândurile.

Faptele din trecut au devenit urme
și inima o fortăreață de vizitat
în care totul se dezvăluie ochilor.

Lumea nu știe să privească
îi obișnuită să pipăie cu mâna,
mă tem că va descoperi asperitățile
și le ascund în interior.

Nu știu alte posibilități imediate
în care să-mi rup din suflet
dragostea
care să inunde anotimpurile cu lumină.