despre ochii albaștri
în care am naufragiat de bună voie
până ce pielea mi-a devenit fină
ca lemnul plutitor

despre femeia ce s-a vopsit
în culorile lunii
și s-a lăsat pradă
foamei lupilor mei

despre femeia care știa fiecare stea
după nume
orb fiind m-a sărutat pe frunte

de-atunci urc pe lumina ei
ca pe un munte