Surâd candid apusului tomnatic
Luând din raze feciorelnic foc -
Și-un cer de ape vreau în el să coc,
Să am și eu un dor primăvăratic

Să-ncerc să cuceresc apoi zenitul
Purtând în suflet tril prelung de mierle...
Să-mi leg zilele la gât, ca niște perle,
Și să încropesc din neguri infinitul

Astfel având și soare și umbre radiante,
Să eman lumina ușor neîndemânatic.
Să las în urmă gânduri noi, luxuriante,

Abandonându-le apoi nepăsător, zănatic,
În două-trei luciri de diamante,
Care să-mi răsfrângă conturul hieratic.