Pe cer trec
Biciclete de fum.
Vișinul tace,
Eu tac,
Dialog mut.
Coroana dispare,
De sus în jos,
Întâi,
Cele mai însorite
Frunze, au coborât sau
Au plecat cu vântul.
Frunzele umbrei,
Obișnuite cu greul
Soarelui,țin.
Le va reteza doar gerul,
Sau vreo furie.
E toamnă
Din scoarță în
Scoarță.
Pălăriile de clorofilă
S-au dizolvat în negură.
Verdele a căzut
Din cuiere.
Creatorul de modă
Are puls de hibernare.
Pe cer trec
Valuri.
Țipă,cântă
Despre marile depărtări.
Ușa albă face
Scârț!
Vocea spune:
E pește de curățat.
E pește de curățat?
Bun. Să curățăm deci
Pește.
Punga
Cu solzi
Și noroi-
E mâl, e malul apei.
ÃŽn magazie miroase
A măr putred,
A pădure, fum și cenușă.
Interior-
Toamnă cu pești.
Fereastra opacă,
Gardienii cu opt
Picioare, gâze prinse
În zăbrele din pânză.
Becul bulbos, pictat intens,
Pointillist, de muște.
Deschide ușa dublă din stejar.
Larg. Curtea e plină-
Sunt căpățâni oarbe, varză.
Lemnele, stive.
Tărâmul toamnei.
Stare molipsitoare
De grație.
Soare slab,
Copacii veioze aprinse,
Miere, porumb,
Scorțișoară,
Lumina.
Miez de ou.
Coajă a pâinii arămie.
Culorile,
Cam astea sunt.
Tigru de bronz.
Lut.
Marmeladă.
Limonadă, sirop,
Nisip.
Cei mai frumoși pești,
Luminoși ca oglinda cerului.
Sunt un măcelar, zice,
Un măcelar.
Îi curăță, dar trage cu
Ochiul pe ușă, afară.
Nu e ceață, nu sunt nori,
Nu e vănt. E doar
Mâna lui Ãldesus, poate,
Care mână stolurile,
ÃŽnaripatele...