Serafică, crăiasa nopții după norul sur
Împrăștia paloare nelumească peste vii;
Ochii căprui sătui de cearcănele viorii
Mă ardeau să cat spre citadine ca un fur.

Se respira mister în noaptea de Brumar
Și îmi doream să pice ceața ca un fum
Când temerar cu roza la rever, pe drum
Tiptil am agățat o brună sub un felinar.

Un țipăt am oprit cu deget lung pe buze
Roze petale studiate cu privirea de satir
Apoi mascul dotat cu zâmbet de vampir
Șoptit-am vraja ajutat de sumbre muze.

Într-adevăr frumoasa doar oftă insinuant
Cu ochi de peruzea, hipnotizant magnet
Apoi al Evei braț, un șarpe lung cochet
Se furișă pe musculosul spate de amant.

Energizat de amorul propriu ca un taur
Dusei de braÈ› sedusa spre al meu Fiat
Iar după o scurtă Kama Sutra am aflat
Că la grumaz am lipsă lanțul fin de aur.