bună, sunt m și sunt dependentă de dragostea lui,
azi am început să încerc să renunț să-mi doresc să-l mai vad,
voi construi un obstacol între mine cea de ieri
și abstinenta de iubire de azi,
un zid pentru atunci când voi fi tentată să privesc înapoi,
pentru atunci când dorul de el mă va fi otrăvit încă o dată,
un zid clădit din bucăți de inimă în agonie
mă va face să merg înainte, în mâine,
prima bucată e cel mai greu de rupt,
prima cărămidă cel mai greu de așezat,
am mâinile roșii de sângele cărămizilor
și în colțul gurii grimasa unei victorii nenăscute încă

bună sunt m, bună, m, și azi au trecut două zile
de când am încetat să-mi doresc să-l mai văd,
zidul meu are două cărămizi ,
sufletul meu două bucăți mai puțin,
sunt un mort încă viu, însă rezist
să îi scriu, să îl chem să vină la mine,
dincolo de zid amintirile despre el pariază totul
zâmbind convinse de eșecul meu

bună, sunt m și habar n-am
de câte zile am încetat să mai fac din el o nouă viață a mea,
zidul îmi e deja până la cer,
sufletul e o gaură neagră ce devorează tot ce se apropie,
amintirile despre el îmi cerșesc o gură de aer,
de unde, le întreb sarcastic,
câtă vreme el era aerul meu și-a plecat,
renunțați, înapoi nici un drum nu mai duce,
moartea care se apropie
vă mai poate salva

buna, sunt m, cea adâncă și înșelătoare ca marea,
am fost prizonieră într-o dragoste
pe care o credeam infinită,
astăzi sunt o gură de aer mai puțin
pentru cei care au uitat cum să respire singuri,
lăsați la intrare toate neliniștile,
veți găsi vindecarea voi cei care intrați aici,
asociația dependenților de dragoste anonimi
vă urează bine ați plecat dintre ceilalți