In propria patrie sta uitat,
Si ne-bagat in seama,
Un punct alb, neintinat,
Inecat intr-o Mare neagra.

Depasit, discriminat,
Striga punctul de lumina,
Mai sunt ca el, stele-n intuneric,
Dar nu sunt alaturi lui sa lupte.

Si sufletul sau e amarat,
Otravit si inveninat de negru,
Negrul rau, fara cusur,
Viclean, lacom si crud.

Vrea lumina sa o stinga,
Albul sa-l termine,
Sa-l transforme ca pe el,
In praf negru, de carbune.

Dar nu-i nimic... isi zice albul,
In final va triumfa lumina,
Si negrul, in intuneric scufundat
Isi va afla pieirea.