m-am trezit dintr-un vis inocent
în spațiul deschis în care ne vom întâlni
acolo unde am sfârșit și-am renăscut;
ești apusul unui anotimp pesimist,
deți cerul albastru și rotund
în care ca o pasăre curioasă m-am pierdut;

oscilând printre cuvinte, în oglindă se văd doi ochi
începutul și sfărșitul
ești ziua ce fuge de întuneric,
iar eu sunt noaptea ce aleargă spre lumină;
ți-au dat culori și puritate, pentru ca trebuie
ți-au dat flori și parfum de fericire,
fluturi și forme jucăușe, dar nimic din ce ai căutat;
te-au lăsat dansând timid, acolo înăuntru
în văzul nimănui
printre ziduri de vise și dorințe;
mi-ai întins mâna, iar eu te-am apucat
îmi amintesc că-n cele din urmă
timpul s-a oprit chiar la timp