iar primăverii frumuseți apoi i-i
când flori izbesc în văzuri, să deschidă
în om divinitatea, stea lichidă
căzând deasupra norilor și ploii.

și fluturi ies din dragostei omidă,
din pântece poeme-n albul foii,
iar în peniță verzi erau eroii
de-o tinerețe de iubiri avidă.

slujeai acestui început cu slova
în strop de frunză verbul tău curgând,
e cald corăbiei de timp în prova.

un bob de-omăt e de ne-nțelegând
și crește-n gând a visului mangrova
iar în văzduh îs păsări alergând.