nu pleca urechea la ciocul vulturilor
el vorbește cu prada
îi va spune să se aplece
pleacă
pleacă fără să-ți pleci capul
privind în jos, nu vei găsi nimic din tine
doar bucăți de cadavru, în care ei
ar vrea să te prefaci, ca să te-nghită
iar pentru vulturi n-ai de ce să te sfâșii
doar așa ți-ar putea smulge ficatul 
niciun lanț nu te ține legat, nicio fermă a animalelor nu te ține
închis, iar dacă-ți simți inima în bătaia puștii
aleargă
aleargă din străfundul plămânilor, aleargă
mâncând pământul, cu tot vântul din suflet
aleargă până ce ai uita de sclavie, aleargă
în ultimul hal
iar dacă mugurii aripilor nu cresc pe toate gardurile
ci trebuie să sari câteva garduri ca să-i simți plesnind 
aleargă de parcă așa ți-ai câștiga aripile tălpilor
și-atunci vei fi una cu cerul
și-ai să alergi mai sus decât 
zboară vulturii